Umilinţa din fişa de post sau respectul de sine ca idee naţională

Era trecut de 00.00. De pe Trandafirilor am intersectat domol Dacia şi am intrat pe Hristo Botev. Nu aveam viteză mare pentru că tocmai trecusem o intersecţie mare şi de asta am fost iritat când mi-a făcut poliţistul semn să trag pe dreapta. În timp ce eu parcam, poliţistul care m-a oprit s-a întors de la mine şi a mai oprit o maşină ce venea din sens invers. În faţa mea tocmai pleca unul pe care îl verificase deja acelaşi poliţist zelos.

Demarează omul şi se deschide priveliştea care mi-a adus aminte de filmele cu Bruce Willis…Vin Diesel… Steven Seagal… Jean Claude Van Damme… sau alt actor care luptă cu răul, în timp ce caută un nu ştiu ce bandit, care e dealer şi peşte prin cumul şi pe care sigur îl ştiu curvele din cartierul Bronx… sau alt cartier din ăsta cu probleme…

Întorc capul spre stânga să văd unde e poliţistul care m-a oprit şi… ce să văd?!?

Am aşteptat cuminte cu mâinile pe volan, că aşa scrie regulamentul. S-a apropiat şi a luat poziţia de mai sus, cu capul în maşina mea. „Superpoliţist pe numele lui de bărbat adevărat”, s-a prezentat el amabil, băgat pe jumătate în maşina mea. M-a întrebat dacă am consumat şi i-am răspuns că nu, vizibil iritat de prezenţa epoleţilor cu tot cu tors în interiorul proprietăţii mele private. M-a rugat să suflu şi eu i-am cerut fiola, el s-a întors bolmojind ceva şi a început să se îndepărteze. Eu nu am înţeles (nu am desluşit, mai bine zis) dacă sunt liber sau vrea să-l urmez, de asta l-am strigat din urmă. Recunosc că nu stau niciodată să memorez numele lor, doar în cazul când am de reproşat ceva, iar la grade militare (şi poliţieneşti) nu mă ştiu deloc. Ei tot nu ştiu diferenţa dintre plan mediu şi plan american, eu doar nu mă supăr de la asta.

-        Dom Sergent!

-        Căpitan!, mi-a aruncat superpoliţistul cu o jumătate de întorsătură, continuând să se îndepărteze mândru că m-a pus la punct.

Aici mi-a sărit ţandăra, pentru că gradul lui tot nu-mi ţinea de explicaţie dacă trebuie să plec sau să îl urmez. Am coborât din maşină şi l-am rugat să se legitimeze pentru că eu nu pot discuta cu dobitocii de grad  înalt când nu ştiu cum îi chemă. A refuzat să se prezinte, motivând că mi-a spus atunci când era cu capul la mine în maşină. La întrebarea de ce nu vorbeşte normal cu mine, el (şi colegul lui care terminase treaba cu maşina din faţă) mi-au explicat că nu mai există sergenţi din 2008. Mi-am cerut scuze pentru că nu ştiam un astfel de detaliu important, iar superpoliţistulcugraddecăpitan mi-a zis că nu-i trebuie scuzele mele.

Aici mi-am sărit definitiv din pepeni şi am luat pixul şi foaia să notez. Nume, prenume, echipaj Nr… Colegul era cooperant, dar supercăpitanul era încă nedumerit de ce eu sunt indignat dacă el m-a lăsat să plec. Într-un final căpitanulsuperbengosdepoliţie mi-a zis să-l numesc Lucian, pentru că eu îl tot luam cu Dvs şi se simţea incomod. A insistat să-i spun Lucian de cîteva ori, chiar dacă eu îi spuneam că nu-mi plac feţele lor şi că nu se poate să fii atât de dobitoc, şi că ei sunt pilonii democraţiei, şi nu au voie să fie piloni de kkt că nu se ţine democraţia, şi bla-bla…  Discuţia a durat vreo 5 minute, timp în care eu încercam să le explic cum mi-ar place mie să se adreseze poliţia, iar ei mi-au explicat cum e cu gradele din 2008. Pentru că aveam teme diferite de discuţii, am decis să renunţ, dar nu m-am putut abţine pe final să le recomand să nu-i mai pună pe oameni să le sufle în nas, că nu-i frumos, nu-i igienic şi e umilitor. Aici a venit argumentul care m-a făcut să-mi fie milă de ei şi să rup foiţa cu numele lor. Statul nu le cumpără alcooltest care costă 20 000MDL. Din interes sportiv am căutat nişte teste de alcool.

Nu ştiu cum arată şi ce poate testetrul de douăzeci de mii, dar ăsta de 150 euro mi se pare decent, plus că 50 de muştucuri costă 320 MDL, adică 6,4MDL bucata. Adică poliţiştii nu s-ar mai “prostitua” dacă ar avea 6,4 lei pentru fiecare suspecţie.

De ce am scris acest articol? Pentru că tot aud de ceva timp că de asta există statul, ca să regle(mente)ze cursul societăţii şi să nu ne omorâm unii pe alţii.

Cum poţi cere unui poliţist să fie amabil când el miroase respiraţii de moldoveni toată ziua? Hai că unii şoferi merită efortul şi recompensa e pe măsură. Dar în mare parte (cred eu) oamenii sunt treji, iar unora doar le pute gura. Poate o parte din „atkat” ar putea să îl investească în alcoolteste? Poate dacă MAI le-ar permite să-şi cumpere pe banii lor aparate, nu am mai vedea atâta prostituţie pe drumuri? Poate dacă le-ar preda cineva un pic de demnitate, cazuri cu Miniştrii sau Primarii nu ar fi atât de dese? Poate dincolo de limbă şi valori naţionale de doi bani ar trebui să înveţe ce înseamnă respect de sine? Poate asta ne lipseşte ca să începem a ne respecta unii pe alţii?

PS. Imaginile cu fete le-am găsit cu tagul PROSTITUTES AT WORK, dar la COPS AT WORK google nu mi-a dat nicio fotografie cu poziţia asta.